Acoperirea ITO se referă la acoperirea cu oxid de indiu și staniu, care este o soluție constând din indiu, oxigen și staniu - adică oxid de indiu (In2O3) și oxid de staniu (SnO2).
Întâlnit de obicei într-o formă saturată de oxigen, constând din (în greutate) 74% In, 8% Sn și 18% O2, oxidul de indiu și staniu este un material optoelectronic care este gri-gălbui în vrac și incolor și transparent atunci când este aplicat în straturi subțiri.
Acum printre cei mai utilizați oxizi conductivi transparenți datorită excelentei sale transparențe optice și conductivității electrice, oxidul de indiu și staniu poate fi depus în vid pe substraturi precum sticlă, poliester, policarbonat și acrilic.
La lungimi de undă cuprinse între 525 și 600 nm, acoperirile ITO de 20 ohmi/pătrat pe policarbonat și sticlă au transmisii tipice de vârf ale luminii de 81%, respectiv 87%.
Clasificare și aplicare
Sticla de înaltă rezistență (valoarea rezistenței este de 150~500 ohmi) – este utilizată în general pentru protecția electrostatică și producția de ecrane tactile.
Sticlă de rezistență obișnuită (valoarea rezistenței este de 60~150 ohmi) – este utilizată în general pentru afișaj cu cristale lichide TN și anti-interferențe electronice.
Sticlă cu rezistență redusă (rezistență mai mică de 60 ohmi) – este utilizată în general pentru afișaje cu cristale lichide STN și plăci de circuit transparente.
Data publicării: 09 august 2019
